Ion HADÂRCĂ Poet, traducător, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, om politic, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1900 și 1998 și din 2009 până în 2014. Fondatorul și primul președinte al Frontului Popular din Moldova (1989–1992), președinte al Partidului Liberal Reformator. Director al cenaclului literar „Luceafărul” de pe lângă revista „Tinerimea Moldovei” (1983), președinte al cenaclului „Mihai Eminescu” de la Biblioteca Publică „O. Ghibu” din Chișinău (1992). Opere în versuri: Zilele (Literatura artistică, 1977), Lut ars (Literatura artistică,1984), Ambasadorul Atlantidei (Junimea, 1996), Cetățile albe (Eminescu, 1998), Teoria stării inutile (Helicon, 1999), Dezinfecția de frontieră (Junimea, 2001), Arta obsesiei (Poesis, 2005); interviuri, eseuri: Arena cu iluzii (Garuda-Art, 1999), Era barbară (Garuda-art, 2005); cărți pentru copii: Baciul mieilor chirilici (Literatura artistică, 1981), Duminica Mare (Cartea Moldovei, 1999), Bunicuța zburătoare (2002), Aproape trei cai (2003), Grăuncioare de lumină (Prut International, 2009). Traduceri: Trestia dulce de Mirta Agirre (1981), Curcubeul turkmen de I. Pirkuliev (1984), basmul Daruri înțelepte de Samuil Marșak (1986), poezii de Aleksandr Pușkin, Iuri Lermontov, Velimir Hlebnikov, Serghei Esenin, Evgheni Evtușenko (1986–1987), Versuri de Ivan Draci (1989), Poem în aquaforte de Federico Mayor (1998), „Demonul meu” de M. Lermontov (2006).
Comentarii recente