Dialogica, o necesitate

Într-o lume în care cuvântul a cedat în fața imaginii, într-o lume în care apocalipsele par a se realiza în zona ştiințelor umaniste, apariția unei reviste de studii culturale şi literatură ar putea trezi o curiozitate aproape ironică. Încă o revistă? – s-ar întreba unii. Da, încă una. Ce ne interesează însă e contextul în care apare. Este vorba de o revistă al cărui fondator este o bibliotecă publică de tradiție. Aliona Grati, redactorul-şef al publicației, are în spate o vastă experiență de redacție, mă refer aici la tot ce a făcut dânsa la revista Metalitaratură, dar mă gândesc şi la toate studiile şi cercetările pe care le-a sem-

nat de-a lungul anilor. Dialogica, titlul pe care l-a găsit Aliona Grati pentru noua revistă, sugerează o arhitectură culturală care te scoate din spațiul strict textual şi chiar literar al culturii. Inter- şi transdisciplinarizarea lumii în care trăim – iată ținta de cercetare anunțată. Și, din acest moment, nu ştiu dacă mai este nevoie să căutăm argumente pentru noul proiect.

Trebuie să recunoaştem, la Chişinău apar câteva reviste bune, preocupate mai ales de literatură. Degetele unei mâini ne ajung pentru a le enumera. Important în acest caz nu este ce, ci cum vom realiza. Reviste literare există şi ele îşi fac treaba. Ce propune noua publicație? O combinație complexă în spiritul epocii, un dialog al artelor şi domeniilor culturale cu ştiința, o interacțiune a domeniilor artistice cu cele exacte, o întrepătrundere a realităților cotidiene atât de firească astăzi. Dialogul este o formă de viață, una superioară, înzestrată cu înțelegerea Celuilalt, una care se raportează la o geografie culturală. Dialogul porneşte de la o estetică a cunoaşterii şi, în acest sens, transformă comprehensiunea din pasivitatea observației în acțiunea descoperirii şi a înțelegerii. Dimensiunea dialogică presupune un peisaj al cunoaşterii şi al înțelegerii fenomenului cunoaşterii în sine. Omul dialogic nu se opreşte la semne şi semnificații, el doreşte să le afle mecanismele interioare, mobilurile ascunse, esența şi originile, ultimele, volens nolens, îl vor aduce la originea lucrurilor şi a lumii. Iar revenirea la acel punct zero a dus de fiecare dată dacă nu la îndoială, atunci, cel puțin, la încercarea de a revizui lumea şi rosturile ei inițiale. Astfel, gestul dialogal (deschiderea spre alteritate), cu atât mai mult cel dialogic (înțelegerea şi interpretarea alterității), înmulțeşte lucrurile necunoscute ale lumii, dându-le, aproape mereu, o altă configurație. Căci dialogul nu poate exista fără polisemie, cea care le hrăneşte pe toate care se supun interpretărilor de orice fel. Echivocul limbajului creează senzația de realitate care poate fi interpretată, el produce sentimentul de realitate la care omul se raportează în mod continuu. Și simțul realității, al lumii îmbracă, în primul rând, forme dialogale, aşa cum cea mai facilă formă de interacțiune cu lumea este comunicarea (verbală, paraverbală etc.).

O revistă în care să se întâlnească produse intelectuale diferite din punct de vedere tematic, metodologic şi estetic este necesară din plin la Chişinău şi noi o salutăm cu toată deschiderea, căci o bibliotecă mereu e în pas cu lumea şi necesitățile ei. Necesitatea omului dialogal de a cunoaşte, nevoia lui de Dialogica este actuală acum ca niciodată.

Descarcă PDF-ul articolului

Ivan Pilchin

Șeful Secției de Studii și Cercetări, Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *